joi, 6 decembrie 2007

La plecarea lui Dan Iosif

Nu ne-am mai întîlnit de mulţi ani. L-am cunoscut prin 1990 sau 1991, ţin minte că pe vremea cînd era consilier prezidenţial m-a ajutat în cîteva ocazii. Era un om interesant, ciudat chiar, oricum, greu de definit. Un personaj de roman, cum am citit azi în presă. Poate.

Momentul pe care mi-l amintesc cel mai bine se leagă, în mod straniu, de o altă moarte care ocupă săptămîna aceasta prima pagină a gazetelor.

Era în aprilie 1992, la Sala Polivalentă. Congresul FSN. Nervi, agitaţie, nedumeriri, speranţe. La un moment dat, devenise clar că moţiunea lui Petre Roman, „Viitorul azi”, va cîştiga. Pe hol, Dan Iosif era cu ochii în lacrimi. Se vedea obligat să aleagă între cei doi oameni la care ţinea foarte mult - Ion Iliescu şi Petre Roman - şi ştia că oricum ar alege va pierde.

Acel congres a însemnat despărţirea FSN, de fapt moartea acestei formaţiuni-mamut. FSN-Roman, devenit în scurt timp Partidul Democrat, a fost privit cu simpatie de presă - un partid cu oameni competenţi, deschişi, tineri - un partid european, de stînga, dar fără etichete de neocomunist sau criptocomunist, deci frecventabil, chiar chic. Cu un electorat nu prea mare, dar devotat. În opoziţie sau la guvernare, PD a fost perceput ca un partid de elite, mic şi-al dracului. După anul 2000, lucrurile s-au schimbat, pentru că oamenii s-au schimbat. După ce Băsescu l-a „detronat” pe Petre Roman, cei mai mulţi lideri-fondatori ai PD au fost nevoiţi să părăsească partidul. Cei rămaşi erau din alt aluat. Apoi, după ce Băsescu a devenit şeful statului, PD s-a dat de trei ori peste cap, ca în poveşti, şi a trecut, practic fără un murmur de împotrivire, de la stînga la dreapta. Iar acum, după ce a cîştigat alegerile europene, s-a mai dat de trei ori peste cap şi a decis să se sinucidă prin unificare.


Sic transit...

luni, 3 decembrie 2007

Teatru de blog

Am primit un comunicat zilele trecute. Suna asa:

TEATRUL BULANDRA răscoleşte blogosfera românească în căutarea celor mai interesante texte de blog.

Trei bloguri vor fi selectate ca, pe baza textelor şi comentariilor pe care le propun, să fie transformate în piese scurte de teatru (30 min.) de cea mai bună calitate.

Alături de încă patru teatre importante din Europa, TEATRUL BULANDRA va prezenta la Graz, în cadrul BLOG THE THEATRE FESTIVAL (21 – 25 mai 2008) cele trei piese născute din textele de blog.

„Trebuie să ne prezentăm la Graz cu cele mai reuşite producţii deoarece una dintre cele trei piese de teatru scrise pe baza textelor de pe blogurile româneşti are şansa de a câştiga premiul cel mare şi de a fi transformată într-o piesă de teatru adevărată!”...
==============================
Nu vad de ce nu. Romania virtuala nu e cu nimic mai putin spectaculoasa decit cea reala.

luni, 19 noiembrie 2007

Bloguri şi bloggeri

De la un timp citesc zilnic bloguri şi am început să văd diferenţa dintre a avea un blog şi a fi blogger. Îmi dau seama că nu voi deveni blogger, din mai multe motive: pentru că nu simt nevoia acută de a comunica semenilor cînd plec în vacanţă sau văd un film, pentru că nu am o poziţie publică atît de importantă încît blogul să devină "a must", pentru că politica a început să mă plictisească, iar literatura nu se scrie pe blog. De fapt, asta nu e chiar exact, pentru că blogul este jurnalul secolului 21 şi sunt convinsă că la un moment dat voi avea un personaj blogger sau măcar un personaj posesor de blog, ceea ce presupun că voi rămîne şi eu.

duminică, 21 octombrie 2007

O întrebare de aritmetică

Un pachet de cafea Lavazza Bel Canto, termen de expirare februarie 2008, costă, în cel mai ieftin magazin din Bucureşti, 15,99 RON.
Acelaşi pachet de Lavazza Bel Canto, termen de expirare aprilie 2010, costă, în nu cel mai ieftin magazin din Paris, 2,79 Euro.

2.79 EUR = 9.38330 RON

15.99 RON = 4.75441 EUR

Reiese că românii plătesc cu aproape 2 Euro mai mult pentru o cafea cu doi ani mai veche.

În România, salariul minim pe economie era, la 1 ianuarie 2007, de 114 Euro.
În Franţa, salariul minim garantat era, la aceeaşi dată, de 1 254 Euro.

Nici nu ştiu dacă are rost să mai întreb ceva.

joi, 11 octombrie 2007

Doamna cu pisicile

Doris Lessing a primit premiul Nobel pentru literatură astăzi, 11 octombrie 2007. Televiziunile noastre au privirile, desigur, în altă parte. Un ministru e filmat la o cafenea cu un fost ministru, TVR prezintă filmul pe care l-a primit gata montat şi subtitrat. Ministrul devine şi el fost ministru, alt subiect nu mai există.
Doris Lessing a primit premiul Nobel pentru literatură astăzi, 11 octombrie 2007. Peste 11 zile urmează să împlinească 88 de ani. Este, se pare, cea mai în vîrstă premiantă Nobel - ar mai fi cineva mai bătrîn, dar nu la literatură. A fost - este - o mare figură. A scris romane de stînga, cărţi feministe, mai apoi a trecut la science fiction şi thriller psihologic. A scris şi despre pisici. O personalitate complexă şi controversată.
În motivaţia Comitetului Nobel se spune că premiul este obţinut de "that epicist of the female experience, who with scepticism, fire and visionary power has subjected a divided civilisation to scrutiny". "Şi-au schimbat părerea despre mine", a declarat Doris Lessing cînd a auzit ştirea. În anii '60 i se dăduse de înţeles că nu era şi nu va fi în graţiile juriului.
Bineînţeles că decizia Comitetului Nobel va fi contestată de critici din diverse ţări, care vor explica, vor demonstra cît de bine era dacă lua altcineva premiul.

Doris Lessing a primit premiul Nobel pentru literatură astăzi, 11 octombrie 2007.

vineri, 27 iulie 2007

Pământul este plat

Am citit zilele astea o carte despre globalizare, scrisă de Thomas L. Friedman (New York Times): "Pământul este plat - Scurtă istorie a secolului XXI". Teribil de interesantă. Dar titlul mi-a adus aminte de o povestire adorabilă a lui Rudyard Kipling, scrisă la începutul secolului XX - "Satul care a decis prin vot că Pămîntul este plat". Pentru că n-am găsit în bibliotecă volumul de proză scurtă al lui Kipling - apărut în româneşte acum vreo 20-25 de ani -, am căutat pe Internet, am şi găsit povestirea, în engleză, "The Village that Voted the Earth was Flat", am recitit-o şi v-o recomand, nimeni niciodată nu a scris mai bine şi cu mai mult umor despre manipulare.

luni, 23 iulie 2007

Strabunica online

Am scris mai demult - gasiti textul la adresa www.luciaverona.ro/texte.htm - despre o bunicuta din Cluj care intra pe chat intr-un internet cafe, se dadea drept o juna de 23 de ani si avea mare succes.
Iata insa ca a aparut o strabunica blogger - la 95 de ani - in Spania si una de 108 ani in Australia. Cititi despre ele la http://www.celebitchy.com/4801/95_year-old_spanish_blogger_causes_sensation/
Se schimba Internetul, se schimba strabunicile? E clar, va trebui s-o invat pe matusa mea sa utilizeze calculatorul, sa navigheze pe Internet si sa-i creez un blog. Are doar 91 de ani, asa ca nu vad de ce n-ar invata.

sâmbătă, 30 iunie 2007

Depresie de vara

Pur si simplu, fara motive iesite din comun. Deci, pauza pina ies la liman.

miercuri, 27 iunie 2007

As fi scris

As fi scris despre apelul intelectualilor pentru o noua Constitutie, si mai ales despre propunerea ca in Constitutia celei de-a treia Republici sa se stipuleze durata unui mandat prezidential, cinci ani, dar nu si numarul maxim de mandate, pot fi oricite, o dictatura prezidentiala e perfect posibila, carevasazica. Uite si un link, daca intereseaza pe cineva: proiect de constitutie .
Dar mi-a trecut pofta de blog, am intrat un pic in blogosfera, am constatat ca e bine, e frumos, e interesant... numai ca trebuie timp, trebuie sa scrii in fiecare zi. Mai bine scriu altceva. Blogul e pentru timpul liber.

marți, 26 iunie 2007

Canibalism

Cum subiectul a intrat in atentia opiniei publice si a devenit tema de dezbatere nationala, lucru confirmat si de faptul ca un eminent specialist in domeniu se numara printre consilierii neoficiali ai presedintelui, doresc sa-mi aduc contributia la dezbaterea susmentionata. Din pacate, nuvela pe care o scriu pe acest subiect inca nu este terminata, asa ca adresez eventualilor cititori ai acestui blog invitatia de a citi textul lui Jonathan Swift, "A Modest Proposal".

joi, 21 iunie 2007

Capitolul 5, in care eroina renunta la modestie si...

Si recunoaste tot.
Recunosc, pina acum nu m-am laudat destul, nu mi-am pus in valoare calitatile, nu mi-am aratat destul meritele, asa ca trebuie sa precizez, aici si acum, ca acest site - http://www.luciaverona.ro l-am facut eu singura, cu mina mea, adica mai precis cu mausul meu. Toate siturile sau site-urile, cum preferati, din lista de la pagina Hobby din site tot eu le-am facut. Cu aceeasi mina, dar desigur nu cu acelasi maus sau mouse. Acum am unul optic, fireste. Am mai progresat si eu, nu numai mausul, trebuie s-o spun, la acest site am trecut de la layout-ul cu tabele la cel cu CSS. Nu e un pas mare pentru omenire, dar pentru mine e un prag pe care l-am trecut cu bine.

www.luciaverona.ro

Gata, de azi am domeniul meu. Noul meu site se gaseste, cum am mai spus intr-un blog anterior, la adresa din titlu: www.luciaverona.ro
Este al... cred ca este al cincilea sau al saselea site al meu si trebuie sa ma laud ca este cel mai bun din toate pe care le-am construit din 1998 incoace. Vreau sa precizez, cel mai bun ca design, nu cel mai frumos, nici cel mai nastrusnic. Sper sa va placa.

luni, 18 iunie 2007

Vine solstitiul

Vine vara. Caldura mare, mon cher, ca sa citez un clasic. Cu atit mai bine, stau in casa si lucrez, aici e cool si bine.
Oare la ce foloseste blogul?

miercuri, 13 iunie 2007

Blog pentru noul meu site

Am mai gasit un motiv.
Iata un anunt care, nu ma indoiesc, va umple de bucurie sufletele cititorilor de bloguri: peste citeva zile veti putea vizita noul meu site la adresa http://www.luciaverona.ro/
Chiar azi voi pune la rece sampanie in cinstea evenimentului.

Toata lumea azi blogheaza...

Toata lumea are blog, deci daca vreau sa fiu in rindul lumii, trebuie sa am si eu un blog, desi nu prea vad la ce-mi foloseste. E un fel de scris la gazeta de perete in lipsa unui mare ziar sau a unui post de televiziune. Culmea e ca blogheaza (banuiesc ca acesta e cuvintul) si unii care au spatiu suficient si vizibilitate pentru a-si face publice ideile.
De fapt, de ce scriu oamenii bloguri? Unii lumea imiteaza, altii blogheaza de urit, ar spune veselul Alecsandri.
Probabil ca exista si alte motive. Cind am sa le gasesc, am sa revin.

Click pe poză!