vineri, 30 octombrie 2009

Şi dacă nu am chef de scris, ce fac?

Ascult Schubert, ceea ce vă doresc şi vouă. Neterminata, cu Bruno Walter.


La mulţi ani, Cody!

Azi, prietenul nostru Codeus, căruia noi îi spunem Cody, împlineşte o vîrstă.
La mulţi ani, Cody, să ai sănătate şi tot ce-ţi doreşti!

marți, 27 octombrie 2009

Statuia lui Traian - un proiect de actualitate - update - Ultima oră!

Comitetul pentru statua lui Traian este convocat pentru miercuri, 28 octombrie, ora 13,30, la Casa Scriitorilor. Reuniunea are caracter de urgenţă, din motive evidente.
După cum se ştie, surse bine informate şi blonde au dezvăluit anumite informaţii în legătură cu urmaşii lui Traian. Puteţi vedea la George Şerban filmul complet al evenimentelor. Este cum nu se poate mai limpede că în asemenea împrejurări Comitetul pentru statua lui Traian trebuie să ia act şi să acţioneze în consecinţă.
Pentru documentare, reiau aici fotografiile unor grupuri statuare care ar putea servi drept model pentru monumentul proiectat:



Comitetul pentru statua lui Traian aşteaptă şi alte propuneri şi sugestii. La reuniunea de miercuri pot participa, alături de membrii comitetului, şi alţi bloggeri de bine, iubitori de artă şi de frumos, care cred că pot contribui la acest proiect.
Update: iată o statuie vietnameză, mai puţin cunoscută, sugerată ca model de Horia Gârbea:


Ultima oră!
Răsfoind primul număr al noii şi interesantei reviste "Cultură şi civilizaţie", am dat peste acest grup statuar a cărui existenţă o ignoram. Îmi permit să atrag atenţia membrilor Comitetului pentru statua lui Traian asupra viziunii insolite a acestei lucrări, realizată de sculptorul german Leonhard Kern pe la 1650:

luni, 26 octombrie 2009

Biciul democraţiei?


Cînd am citit ieri la Constantin Gheorghe nu mi-a venit să cred. Chiar aşa? Dar, căutînd sursa, am dat peste relatarea Mediafax şi da, este adevărat, premierul în exerciţiu Boc vrea să facă democraţie cu biciul. La propriu. În acest scop, tocmai şi-a cumpărat un bici din tîrg.
La Târgul de Toamnă de la Fieni, Emil Boc s-a oprit, la un moment dat, din proprie iniţiativă, la un vânzător din târg şi i-a cerut acestuia să-i dea un bici, spune Mediafax:

"Ia daţi-mi unul, să cumpăr unul, că cu ăştia trebuie făcută un pic de ordine. Ia uite, aşa trebuie să fie biciul. Trebuie pus pe ei, începem de la Parlament şi mergem mai jos cu biciul , mai departe", a spus Emil Boc.
Astă-vară i se spunea domnul cu coasa.

Şeful de cart al lui Boc vrea şi el să contribuie la instrumentarul agricol democratic: "O să am eu ac de cojocul celor care nu sunt buni români", iar pe afişul electoral pentru referendum le promite parlamentarilor că "de ce le este frică, nu scapă". Despre felul cum îşi face campanie folosind unelte agricole, s-a mai scris cu ocazia tunsului oilor şi toată lumea a rîs.

Cum îşi face acum campanie, folosind mijloacele propagandei naziste, nu mai e de rîs. Citiţi la Lilick, la Andrei Bădin şi la Constantin Gheorghe.

duminică, 25 octombrie 2009

sâmbătă, 24 octombrie 2009

vineri, 23 octombrie 2009

Vin alegerile!

Unul din ei va fi preşedintele.

Preşedintele Uniunii Scriitorilor. Dar ce credeaţi?
La 23 noiembrie ne vom alege noul preşedinte.
Concurează pentru această funcţie scriitorii Ştefan Agopian, Nicolae Breban, Dan Mircea Cipariu, Nicolae Manolescu (preşedintele în exerciţiu) şi Constantin Stan.
I-am pus în ordine alfabetică, vă rog să remarcaţi. Şi nu vă spun pe cine am să votez.
Campania electorală e în toi.
Cei interesaţi pot citi programele candidaţilor  pe blogul lui Horia Gârbea.

joi, 22 octombrie 2009

Publish and be damned! Are cineva curajul lui Wellington?

Vorbesc despre Arthur Wellesley, Duce de Wellington, comandantul armatei care l-a învins pe Napoleon la Waterloo, de două ori prim-ministru al Angliei. Cînd editorul John Joseph Stockdale a încercat să-l şantajeze cu publicarea memoriilor faimoasei curtezane Harriette Wilson, Wellington a răspuns "Publish and be damned!". Adică, în traducere liberă "Publică şi du-te dracului!"

Cînd văd că oameni care au candidat pe listele unui partid sau, mai uninominal, din partea unui partid, bucurîndu-se, de-a lungul anilor, de toate avantajele apartenenţei la acel partid, cînd îi văd că lipsesc din Parlament în ziua unui vot important sau că, brusc, declară că nu-l sprijină pe candidatul partidului lor la preşedinţie ci pe un alt candidat, întîmplător preşedinte în funcţie, mă întreb ce "scheleţi" (ca să citez dintr-un alt candidat) or fi avînd în dulap respectivii.

Prea mulţi scheleţi şi prea puţine coaie mandarine. Şi nu e teama de un editor (sau mogul) care ameninţă cu publicarea unor poveşti neplăcute, ci probabil spaima, bine justificată, de unele instituţii ca DNA, CNSAS sau altele de acest soi.

Dar ce-ar fi dacă...

Mai bine zic aşa: dacă aş candida eu la alegerile prezidenţiale, m-aş adresa tuturor acestor oameni, victime ale propriei lăcomii sau nesăbuinţe (sunt mulţi, iar pe unii i-am putea găsi chiar în partidul prezidenţial) şi le-aş oferi ( în numele preşedintelui care aş deveni dacă aş candida), graţierea pentru faptele săvîrşite. Oricare ar fi acele fapte. Cu condiţia să iasă în faţă - cu toate riscurile de moment - şi să facă public tot. Să spună tot. Înainte de alegeri. Să dovedească, măcar în al unsprezecelea ceas şi jumătate, că au, dacă nu conştiinţă, măcar curaj. Sau măcar dorinţa de a nu trăi toată viaţa cu teama că mai există pe undeva un dosar...

P.S. Ducele de Wellington a murit în 1852.

miercuri, 21 octombrie 2009

Nu mai pot, vreau puţină linişte!

M-am săturat de scandalagiul ăla! Cei care l-au sprijinit ar trebui să-şi dea seama că nu se mai poate aşa. Iar cei care-l susţin şi azi nu au nicio justificare, nicio scuză. Trebuie să scăpăm de el, altminteri înnebunim şi noi.

Şi acum, cîteva clipe de linişte. Beethoven.

Liniştea de după furtună.


Şi liniştea dinaintea bucuriei.

marți, 20 octombrie 2009

Breaking News! Portretul noului premier! UPDATE

În timp ce un premier desemnat de prezident nu reuşeşte să găsească o majoritate care să-i susţină guvernul în parlament, iar un premier desemnat susţinut de majoritatea parlamentară nu se bucură şi de o majoritate prezidenţială, am aflat, pe surse, cine este noul premier desemnat de cineva:




Nu se vede bine? Nu v-aţi dat seama? Este...
UPDATE: 
Da, acum e foarte clar, vă mai dau o fotografie, nu se poate să nu-i recunoaşteţi trăsăturile bine definite, semn de verticalitate, competenţă şi curaj. Priviţi-l în ochi! Nu se poate să nu vă daţi seama cine este.



(va urma)

luni, 19 octombrie 2009

Capitolul 739, în care autoarea află, prin mijloace paranormale specifice, ce a visat Băsescu noaptea trecută

Povestire SFFH

Ce a visat Băsescu noaptea trecută? Ca în fiecare noapte de duminică spre luni, a visat agenda săptămînii care începe.

Luni : Într-o emisiune difuzată la B12 TV, Băsescu regretă în direct vremurile de altădată, cînd, împreună cu liberalii, mînă-n mînă, braţ la braţ, vot cu vot, pic cu pic, ura românilor să trăiască bine. Nostalgic, se gîndeşte - cu voce tare şi privirea spre cameră - ce bine ar fi dacă s-ar reface alianţa DA… Chiar şi cu alt candidat la preşedinţie decît cel de acum 5 ani…



Marţi : Se reface alianţa DA. Uniţi în năzuinţe şi sloganuri electorale, foştii rivali, apoi aliaţi, apoi inamici, redevin prieteni. Crin Antonescu pune condiţii : el va fi candidatul renăscutei alianţe şi să se renunţe la portocaliul ăla care strică la ochi. Băsescu şi PD-L acceptă cu entuziasm ambele propuneri, cu condiţia ca să se renunţe la provincialul de Klaus Johannis. Este aleasă culoarea bleu gendarme. Liberalii acceptă să-l sprijine pe Croitoru, cu condiţia să primească două-trei ministere în plus şi să dispară din guvern blonda cu Vuittonu’. Băsescu e de acord cu ministerele, doar nu dă de la el şi o trimite pe blondă la coafor. Şampanie. Îmbrăţişări, pupături. Băsescu strigă „Crin Antonescu preşedinte!”. Intelectualii din "Grupul de la Neptun" scriu editoriale entuziaste despre bravul om prietenos care şi-a exercitat cu succes atribuţia constituţională de mediator.
Marţi seara, la Sinteza Zilei, tonomatele Ciutacu şi Stan îşi dau demisia în direct şi se alătură echipei de campanie. „Crin Antonescu preşedinte!”. Ion Cristoiu revine în emisiune şi-şi declară sprijinul pentru cei umiliţi şi obidiţi, adică Geoană şi PSD. Pune pariu că va veni cu papion dacă Oprescu va cîştiga prezidenţialele.
Marţi seara, RTV: Breaking News! UDMR se alătură eforturilor alianţei DA şi-l acceptă pe Croitoru premier.

Miercuri, Mircea Geoană îşi depune candidatura la BEC. Într-un discurs transmis în direct de televiziunile de ştiri, înfierează forţele dreptei, care şi-au dat din nou mîna, anunţă că va sesiza Curtea Constituţională şi îşi reafirmă susţinerea pentru Johannis. Discursul este întrerupt de imagini cu Elena Udrea intrînd la coafor.
În aceeaşi zi îşi depune candidatura şi Sorin Oprescu. După ce numără semnăturile, una cîte una, ţine un discurs despre liderii politici care au nenorocit ţara cu caşcavalizarea lor. Discursul este întrerupt de anunţul că liderii alianţei DA au terminat de redactat programul de guvernare şi că joi se va vota în Parlament guvernul Croitoru.

Joi, ora 10. Lucian Croitoru îi prezintă pe membrii noului guvern. La Ministerul turismului este nominalizată doamna Cocoş, proaspăt venită de la coafor. Este brunetă şi poartă o poşetă Gucci. Guvernul trece cu o largă majoritate. Numai PSD votează împotrivă.
În transmisii directe, în tot cursul zilei de joi, analiştii analizează situaţia, oamenii politici fac declaraţii, Berceanu laudă calităţile lui Crin Antonescu, sociologii prezintă ultimele sondaje, care-l dau pe candidatul alianţei DA cîştigător al alegerilor prezidenţiale.
Blogosfera trece prin mari frămîntări. Se desfac prietenii veşnice, se reînnoadă legături rupte, se fac schimbări în blogrolluri. Situaţia este asemănătoare şi pe Facebook, unde scade producţia în ferme, se schimbă grupurile de „friends”, iar inimioarele îşi schimbă destinaţia.
Joi seara, miting al alianţei DA în curtea Palatului Cotroceni. Băsescu ia cuvîntul. Cu vocea gîtuită de lacrimi, şopteşte:
- Dragă Crin...

N-am mai aflat finalul visului. Băsescu s-a trezit din somn, sunat pe mobil de sociologul preferat, care-i comunica o nouă scădere creştere negativă în sondaje...

duminică, 18 octombrie 2009

Băsescu vrea să-l voteze pe Crin Antonescu?

Nu văd cum altfel ne putem explica faptul că sloganul candidatului liberal - "România bunului simţ, Crin Antonescu Preşedinte!" - a fost preluat de Traian Băsescu, aproape neschimbat: "Vreau o Românie a bunului simţ".
Plagiat? Furt? Ţţţţţţ! Doamne fereşte! Dorinţa de a crea confuzie în rîndurile electoratului? Nici vorbă de aşa ceva.
Singura concluzie logică este asta, ca Băsescu să-l voteze pe Crin Antonescu şi să-i îndemne şi pe alţii să facă la fel.

Ziua mîniei

Sau zilele mîniei. Pînă la 6 decembrie, cînd sper să pot pune aici Oda bucuriei.
Pînă atunci, DIES IRAE!



Şi tot DIES IRAE!

sâmbătă, 17 octombrie 2009

"În România, Ceauşescu trebuie să cadă o dată la douăzeci de ani"

Am pus în ghilimele titlul pentru că propoziţia nu-mi aparţine. Am citit-o la Mircea Badea.
Regret foarte mult că n-am scris-o eu. "În România, Ceauşescu trebuie să cadă o dată la douăzeci de ani".

Am lansat, pe 21 august, proiectul "10 zile care au schimbat România".  A fost primit cu entuziasm. Mulţi oameni, bloggeri sau nu, mi-au promis că vor scrie. Foarte puţini au scris pînă acum. Prea puţini pentru ca proiectul să fie gata la timp. La 1 noiembrie ar trebui să predau textul la editura Tritonic, pentru ca volumul să apară înainte de aniversarea revoluţiei din decembrie 1989. Eventual, la timp pentru o lansare la Tîrgul de carte Gaudeamus. Care tîrg va avea loc în perioada 25 - 29 noiembrie. Adică, imediat după primul tur al alegerilor prezidenţiale.

Vedeţi cum se leagă lucrurile? Pentru proiectul "10 zile care au schimbat România", am cerut tuturor să-şi amintească vremurile de atunci, să scrie ce-au făcut, ce-au văzut, ce-au auzit, ce-au trăit în perioada aceea, în preajma datei la care a căzut Ceauşescu.
Dar oamenii nu prea au chef de scris, pentru că alta e preocuparea lor acum - acum nu amintirea contează, ci prezentul şi viitorul. Pe români nu-i mai interesează cum a căzut Ceauşescu, ci cum va cădea Băsescu.

"În România, Ceauşescu trebuie să cadă o dată la douăzeci de ani".

Ce bine că avem bloguri! Peste douăzeci de ani vom putea povesti ce s-a întîmplat în toamna/iarna lui 2009 şi cum am scăpat - definitiv, sper - de dictatură.

O carte pe care i-o recomand lui Traian Băsescu

Nu, nu asta, e o carte prea grea. Nu e o lectură potrivită pentru cei care nu înţeleg ce citesc.

Deci nu cartea de mai sus.
În schimb, asta mi se pare o carte foarte potrivită. Şi necesară.

Asta da!

vineri, 16 octombrie 2009

"Prezidenţiale 2014"

Am primit o nouă leapşă de la Lilick şi încerc să răspund. Cine vor fi candidaţii la alegerile prezidenţiale din 2014? Să vedem, poate ghicesc!
Ca şi Lilick, cred că rezultatul alegerilor din acest an este important, chiar determinant pentru configuraţia din 2014. Dar să vedem posibilităţile teoretice:
  1. dacă în acest an cîştigă Băsescu, în 2014 s-ar putea să nu avem alegeri. Face el o Constituţie prin care să fie preşedinte pe viaţă.
  2. dacă în acest an cîştigă oricine altcineva, există două variante: trecerea la republică parlamentară sau păstrarea regimului semi-prezidenţial. 
Dacă se va trece la republica parlamentară (deşi 93 la sută dintre români se opun în acest moment, deci nu e foarte probabil să se întîmple), adică preşedintele va avea doar rol de reprezentare şi prerogative limitate, atunci va fi ales un om politic înţelept, respectat, din generaţia mai veche, poate chiar unul din foştii preşedinţi de după1990.

Dacă preşedintele va fi în continuare ales prin vot universal...
Abia acum am ajuns la tema lepşei.
Eu sper că pînă atunci societatea românească va fi mai aşezată, că partidele politice, oamenii politici şi ziariştii se vor maturiza, că nu vom mai căuta un candidat care să-l poată învinge pe altul, ci un candidat care să poată fi mai bun preşedinte decît altul/alţii. În aceste condiţii, nu am mai discuta de candidaţi pitoreşti gen Becali. Am avea la televizor dezbateri serioase despre viitorul României, dezbateri care n-ar face rating, dar mogulii (moguli vor exista, fiţi siguri) n-ar încerca să le transforme în spectacole de divertisment. Vi se pare o utopie? Poate că este.
Candidaţii? Ei ar putea fi, din partidele existente la această oră, cam aceştia:
de la PSD: Adrian Năstase, Mircea Geoană, Adrian Severin, Cristian Diaconescu, Corina Creţu
de la PNL: Crin Antonescu, Călin Popescu-Tăriceanu, Renate Weber
de la PD-L: Radu Berceanu, Vasile Blaga
de la UDMR: Kelemen Hunor
de la PRM: Corneliu Vadim Tudor
Dar presupun că pînă în 2014 vor apărea şi alte partide. Va exista cu siguranţă un partid la stînga PSD, nu ştiu cine ar putea fi candidatul. Şi, probabil, un partid de extremă dreapta, pentru care ar putea candida Traian Băsescu.
Nici independenţii nu sunt excluşi, dar nu cred că vor mai fi priviţi ca salvatori ai naţiei. Dintre actualii independenţi ar putea candida:
Mugur Isărescu, dacă se va sătura pînă atunci de Banca Naţională (şi ca premiu pentru trecerea la Euro, programată tot pentru 2014), Sorin Oprescu,dacă îşi va păstra statutul de independent, Klaus Johannis, dacă va fi mai activ în politica naţională. Dar este mai probabil ca oricare din aceştia să candideze pe lista unui partid.
Gata! Vedem peste 5 ani dacă am dreptate.
Dau mai departe această leapşă Mădălinei, Matildei, Oanei, Renatei şi lui Cody, George Şerban, Constantin Gheorghe, Chinezu , Mihai Mălaimare şi Mordechai. Şi lui Adrian Năstase şi Corinei Creţu, dacă au timp de aşa ceva.
UPDATE: O leapşă nu vine niciodată singură :D Chinezu  se întreabă şi ne întreabă dacă vom avea vreodată o femeie şef de stat. Faptul că am numit două femei printre posibilii candidaţi din 2014 răspunde la această întrebare. Dar nu se va întîmpla prea repede. Societatea românească e misogină, iar "păsăricile" lansate în politichia ultimilor ani nu fac decît să întărească prejudecăţile.

joi, 15 octombrie 2009

Croitoru nu este propus de Băsescu

Aşa am eu impresia. Poate mă înşel. Dar văzîndu-l la televizor în emisiunea Gabrielei Firea, mi se pare imposibil ca domnul Lucian Croitoru să fie propus de PD-L şi foarte puţin probabil să fie premierul visat de Traian Băsescu.
George Şerban zicea că viitorul premier trebuie să se priceapă la femei. Ei bine, Lucian Croitoru nu numai că se pricepe, dar pare propus de femei. Sau impus.
O fi o nouă formulă de Consiliu Monetar şi nu ştiam noi?

Aritmetică prezidenţială

Într-o ciudată interpretare a aritmeticii şi în totală contradicţie cu logica (să nu mai vorbim de litera şi spiritul Constituţiei), pentru Traian Băsescu minoritatea e mai mare decît majoritatea. Sau poate nu înţelege termenii? Ţţţ, un poet ca el...


miercuri, 14 octombrie 2009

Skanderberg

Care pe care?

Drôle de crise in the land of choice

Ieri a căzut minusculul guvern 2 în 1 al micului prim-ministru Boc.
Preşedintele Băsescu şi-a anunţat intenţia de a desemna încă în cursul zilei de ieri noul premier. Apoi s-a răzgîndit.
De bucurie că moţiunea a trecut, toate partidele (desigur, cu excepţia PD-L) şi-au dat mîna şi au cîntat Hora Unirii în jurul candidatului comun la funcţia de premier, Klaus Johannis, primarul Sibiului.
PD-L a rămas fixat pe Boc. Emil Boc. Fostul primar al Clujului.
Într-o inexplicabilă şi uluitoare concordie, toată lumea (desigur, cu excepţia PD-L) vrea guvern de tehnocraţi/specialişti cu premier independent. Nu numai pînă la alegerile prezidenţiale, ci şi după. What's wrong with them? O fi o tactică de campanie sau o strategie?
Circulă liste cu nume de posibili premieri, persoane provenind de la Cluj, de la BNR, FMI sau de la Unilever via Administraţia Prezidenţială.
În tocşouri şi pe bloguri este parafrazat (fără a indica sursa, dar ce mai contează, e criză) Shakespeare: "That is the true beginning of our end".
Visul unei nopţi de vară. Acum e toamnă şi ce bine e să-l poţi înlocui pe "our" cu "his"!
Ce mă îngrijorează pe mine este liniştea de după. E nefiresc. Cum adică, au trecut aproape 24 de ore de cînd a trecut moţiunea de cenzură şi nu avem o reacţie? Una adevărată, marca Băsescu, nu două vorbe aruncate la microfon. Nicio bombă de presă? Încă n-a apărut nicio "ştire" pe surse despre, să zicem ............................
Completaţi pe linia punctată cu ce credeţi că s-ar putea invoca sau inventa: un presupus copil nelegitim al lui Geoană, invitarea lui Crin Antonescu la DNA sau orice altceva de soiul ăsta.
Ciudat, foarte ciudat.
Băsescu nu pare în formă.
La munte ninge.
Vine iarna.

marți, 13 octombrie 2009

I'm back! Politica ia viteză

În timp ce eu treceam printr-o criză a comunicării, din cauza modemului defect, după cum se pare (dar nu sunt sigură că e aşa), guvernul Boc a profitat de ocazie şi a scăpat de povara guvernării, cu sprijinul celor 250 sau 258 sau 254 (cifra exactă îmi scapă) de parlamentari care au votat moţiunea de cenzură. Ca şi cum abia ar fi aşteptat momentul, Băsescu a şi invitat partidele la consultări. Cred că se simte bine, are iar rolul principal. Cît l-o mai avea...
Important e că mi s-a reparat conexiunea.

luni, 12 octombrie 2009

Fără conexiune

Vă rog să mă scuzaţi pentru întîrzierea la moderarea comentariilor şi pentru faptul că nu voi putea răspunde în seara aceasta - încerc să mă descurc cu o conexiune Dial-up, dar merge foarte prost şi asta. Mi s-a promis că vine mîine la prima oră cineva să repare ce e de reparat. Deci, pe mîine. Sper!

Băsescu prim-ministru?

Dacă Boc, în frunte cu guvernul său... pardon, dacă guvernul, în frunte cu bocul său... în fine, înţelegeţi dumneavoastră, dacă îşi dă demisia sau dacă trece moţiunea de cenzură, deci pe, scurt, dacă acest mini-guvern cade, care e soluţia?
Aseară mi-a venit ideea. Tot aseară, Valive a comentat pe blogul meu, făcînd aceeaşi propunere: Băsescu prim-ministru!
Argument pro: oricum el conduce guvernul, deci ar fi doar o recunoaştere de jure a unei situaţii de facto. În plus, este (teoretic) independent, aşa cum îşi doresc unii candidaţi la preşedinţie să fie viitorul premier.
Argument contra: Constituţia interzice unei pesoane să fie în acelaşi timp preşedinte şi prim-ministru. Deşi la cît e de respectată Constituţia, n-ar fi imposibil să se înlăture această incompatibilitate. Iar dacă acceptă să ia un singur salariu pentru cele două funcţii, e perfect.
Mai departe, pe aceleaşi principii, Băsescu ar putea prelua şi o mare parte a portofoliilor guvernamentale, din aceeaşi dorinţă salutară de a face economii.
De asemenea, ceea ce este de maximă importanţă, s-ar rezolva şi problema divergenţelor între cele două palate.
Mă tem că lui Boc nu i-ar plăcea varianta asta. Dar nu-l întreabă nimeni.

duminică, 11 octombrie 2009

Şi preşedintele ie născut poiet? Invitaţie la cenaclu + Update

Joi, 8 octombrie nu a fost numai ziua în care s-a anunţat Premiul Nobel. În aceeaşi zi (coincidenţă? concurenţă?) omenirea a aflat şi despre debutul în forţă al unui poiet autohton, cunoscut pînă acum pentru alte isprăvi, fără legătură cu viersul. Dovadă că Ofelia avea dreptate cînd spunea "Ştim ce suntem, dar nu ştim ce putem fi".
"Deasupra-ţi cerul se înalţă
Şi de pe el privesc în jos,
Sute de stele ce-l admiră
Pe bravul om prietenos"
Aşa sună prima strofă. Eu am găsit-o la Lilick, care a găsit-o în ziarul Gândul, care ştia de la Divertis.
Pentru că de joi încoace toţi, de la critici literari la analişti politici, ziarişti şi bloggeri, au vorbit numai despre Herta Muller, presupun că bietul poiet autohton se simte frustrat că nu e băgat în seamă.
De aceea mă gîndesc să organizăm diseară sau mîine seară o sesiune extraordinară a Cenaclului online, pentru a discuta despre versurile citate mai sus. (Dacă aveţi curiozitatea să aflaţi continuarea poieziei, găsiţi linkul la Lilick.)
Eu cred că merită atenţia noastră. Ce ziceţi?
UPDATE: Se aude că Boc ar intenţiona să-şi dea demisia luni sau marţi. Ar fi bine să avem cenaclul înainte, pentru că altminteri iar se amînă discuţia despre "bravul om prietenos" şi iar se va simţi frustrat preşedintele că altul e subiectul zilei. Să-l ajutăm!
UPDATE 2: Gînd la cînd cu bucurie! Mircea Badea comentează "poiezia" :))

sâmbătă, 10 octombrie 2009

Dacă Shakespeare s-ar fi născut în România şi ar fi luat Premiul Nobel...

Dacă Shakespeare s-ar fi născut în România şi ar fi luat Premiul Nobel, tot s-ar fi găsit unii să cîrîie împotriva lui - pe modelul "deşi s-a născut aici, nu e chiar român şi, dealtfel, avem scriitori mai mari" -, iar alţii să se laude, ca şi cum mult rîvnita distincţie li s-ar datora în vreun fel.
Herta Muller a primit Premiul Nobel. Ea l-a primit. Nu România, nici măcar Germania. Ea. Pe cont propriu sau, ca să înţeleagă mai bine unii care nu înţeleg nicicum, pe persoană fizică.

Bibliografie: Nobelprize.org, cu recomandare specială pentru acest articol: Topping Shakespeare? Aspects of the Nobel Prize for Literature.

vineri, 9 octombrie 2009

Horia Gârbea are blog

Scriitorul Horia Gârbea, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti, bun prieten al meu, este unul din cei mai multi-talentaţi autori contemporani: scrie teatru, proză, poezie, critică, eseu, poveşti pentru copii. De curînd scrie şi pe blog. Îl găsiţi la adresa http://horiagarbea.blogspot.com/.
Vizitaţi-l, a a pus pe blog un sondaj foarte interesant!

Pot să mă laud puţin? M-a premiat Felicia!

Revista "Felicia". Aseară, la Crowne Plaza, a avut loc gala premiilor de excelenţă acordate de revista "Felicia". Citiţi la Lilick cum a fost, pentru că eu sunt prea subiectivă :) Am primit un premiu, ca scriitor şi ca blogger. Mulţumesc, mulţumesc foarte mult!

Şi o poză cu florile, pentru că merită!

joi, 8 octombrie 2009

Breaking News!

PD-L susţine candidatura lui Traian Băsescu. În unanimitate.
Nu ne-am fi aşteptat :))

Herta Müller a luat Premiul Nobel!


Scriitoarea germană originară din România Herta Müller a primit azi Premiul Nobel pentru Literatură.
Citiţi ce zice Le Monde.
Iar aici, citiţi ce scriam eu acum patru ani despre cartea Hertei Müller "Este sau nu este Ion":
„Herta Müller îşi scoate de sub pat, de sub cap, plaiul cu boi, ia forfecuţa de unghii şi harşt taie cuvinţele, le pune în mojar şi face colaje, montaje, blocuri cu multe etaje în absurdistan unde urmuz e căpitan şi limba română se unduieşte sub răsfăţuri germane ca o cadînă”. Am citat spusele poetei Nora Iuga despre poeta Herta Müller şi volumul ei „Este sau nu este Ion”, apărut la editura Polirom. Este o minunăţie de carte, te cam lasă fără cuvinte, fără respiraţie, este o carte nu numai de citit, dar şi de văzut şi de auzit. De văzut, pentru că poemele sunt viu colorate, cuvintele decupate şi lipite, au şi poze, iar de auzit pentru că volumul este însoţit de un CD în lectura autoarei, care deşi trăieşte de mulţi ani în Germania, scrie (şi) româneşte. Jocul de-a poezia, jocul de-a cartea „fură” ochii cititorilor la prima vedere, dar poezia îşi impune, tulburătoare, cu gravitate şi în acelaşi timp cu seninătate, prezenţa.

Comitetul pentru statuia lui Traian - în acţiune

Aseară a avut loc o reuniune informală a Comitetului pentru statua lui Traian, desfăşurată în prezenţa unor distinşi invitaţi din ţară şi din străinătate. Din cauza agendei încărcate, Comitetul nu a luat în discuţie toate variantele posibile pentru viitorul grup statuar. De aceea, în numele Comitetului, vreau să aduc în atenţia şi dezbaterea opiniei publice un număr de modele care ar putea fi, eventual, utilizate.
Iată mai jos aceste modele, unele cu variante sau văzute din mai multe unghiuri:

Preşedintele României - aşa cum ar trebui să fie

Scriam, în luna august, despre calităţile pe care ar trebui să le aibă preşedintele României. Şi ce ar avea el de făcut, conform fişei postului. Recitiţi aici şi aici.
Reiau o parte din a doua postare pe această temă. Se leagă de leapşa primită zilele trecute.
"Deci, cum ar trebui să fie preşedintele?
În primul rînd, să aibă un proiect, ceea ce numesc francezii „le grand dessein”. Are cineva un proiect de mare anvergură pentru România?
Actuala criză economică şi financiară se suprapune, la noi, peste o altă criză, la fel de gravă, dacă nu şi mai gravă: criza de proiect. De obiectiv fundamental. După 1990, obiectivul s-a numit integrare euro-atlantică. Şi acum? Am intrat în NATO, am intrat şi în UE şi ce facem? Stăm. Ne bucurăm că am intrat şi gata.
Noul obiectiv, noul proiect al României ar trebui să fie legat de reducerea decalajului dintre noi şi ţările dezvoltate. Mijloace există, chiar şi în vremuri de criză. Fondurile structurale există, pentru asta au fost inventate, ne stau la dispoziţie... dar nu suntem noi în stare să le folosim. Şi asta în primul rînd din lipsa unui proiect şi a unei strategii coerente.
Deci, viitorul preşedinte al României trebuie să vină cu un proiect, cu o viziune nu pînă la sfîrşitul mandatului, ci pentru un deceniu sau chiar două, pentru ca România să nu mai fie doar din punct de vedere demografic a şaptea ţară din Europa. Nu de un gestionar avem nevoie, ci de un vizionar.
Corespunde vreunul din candidaţii anunţaţi pînă acum? După părerea mea, niciunul.
Ar mai trebui ca viitorul preşedinte să aibă o foarte bună cunoaştere a vieţii politice internaţionale şi relaţii personale bune la nivel înalt în Europa şi în lume, să poată discuta de la egal la egal cu toţi şefii de stat, pentru a repune România pe harta ţărilor care contează, pentru ca România să aibă un cuvînt de spus în luarea deciziilor în UE şi nu numai.
Vi se pare vreunul din candidaţi în stare?
Ce ar mai trebui? Să fie capabil să exercite funcţia de mediator între instituţii, între puterile statului şi între stat şi societate. Să vegheze la respectarea Constituţiei şi buna funcţionare a autorităţilor publice. Pentru asta ar trebui să fie un om responsabil, echilibrat, tolerant, deschis pentru dialog, fără pasiuni, fără ranchiune şi vendette personale. Un om cu respect pentru legi şi proceduri, preocupat de buna funcţionare a instituţiilor, nu de torpilarea lor. Un om pentru care fiecare cetăţean din 22 de milioane (sau cîţi om fi rămas după marile migraţii) contează în mod egal. Un înţelept (sau cel puţin un realist) care ştie că într-o republică preşedintele este nu un stăpîn absolut, ci primus inter pares."
Asta scriam în august. De atunci, lucrurile s-au schimbat doar în sensul că acum ştim cine candidează.
Indiferent de opţiunea noastră de vot pentru un candidat sau altul, criteriile sunt cele de mai sus.
Deocamdată, singurul care are un proiect clar este Băsescu. Dar este un proiect care ne-ar duce spre dictatură.
De aceea, important e să avem, din decembrie, un alt preşedinte decît Băsescu. Oricine ar fi mai bun. O eventuală realegere a lui Băsescu ne-ar "scuti" de grija alegerilor pe mulţi, mulţi ani.

Blog, ca sa fiu trendy: Premiile Lili în presa vremii

Premiile Lili în presa vremii

La care se adaugă articolul meu de marţi de pe Tamada.ro.

marți, 6 octombrie 2009

De ce să-i votăm?

Leapşă de la Lilick. "Câte un motiv să îi votăm pe Băsescu, Crin, Geoană şi Oprescu". Aşa am luat cu copy-paste, cu â din a. Dar îmi revin.

Aşadar, să vedem...
De ce l-aş vota pe Băsescu? Ei, bine, nu, nu, nu. Pe Băsescu nu l-aş vota. L-am votat o singură dată, în anul 2000, la primărie şi regret gestul de atunci. Deci nu.

De ce l-aş vota pe Geoană? Nu mi-e simpatic, mă enervează de multe ori, dar l-aş vota pentru că ar fi un preşedinte normal, în limitele Constituţiei. Şi pentru experienţa lui de diplomat. Cu Geoană preşedinte, România ar putea conta în luarea deciziilor în UE.

De ce l-aş vota pe Crin Antonescu? Dacă ajunge în turul doi cu Băsescu îl votez. Mi-e simpatic, are un discurs bun, a evoluat foarte mult în cei 10-12 ani de cînd îl ştiu. Ar putea fi, ca şi Geoană, un preşedinte normal, mai ales dacă ar renunţa la ideea cu guvernul de tehnocraţi.

De ce l-aş vota pe Oprescu? L-aş vota - şi probabil că am să-l votez - pentru că e de stînga, pentru că mi-e foarte simpatic, pentru că îl bănuiesc că are şi un pic de viziune şi pentru că ştie ce înseamnă responsabilitatea. Şi, cu tot discursul lui antisistem, cred că ar instaura o atmosferă de normalitate.

De ce aş vota foca de la circ, propusă de Victor Ciutacu? Sau pe epsilon, propus de George Şerban?
Simplu, ca să scăpăm de Băsescu.

Leapşa merge la Matilda, Constantin Gheorghe, George Şerban şi Cody.

luni, 5 octombrie 2009

Premiile Lili în presa vremii

Puteţi citi pe site-ul TVR.



Şi într-un ziar din Suceava:

Încă şapte ani cu Băsescu?

"Sunt direct interesat să nu planeze nicio suspiciune de fraudă la cel mai important scrutin care urmează în România pentru următorii şapte ani de zile." Dixit Boc. Emil Boc, zis şi prim-ministru. Dacă nu credeţi, mergeţi la Lilick şi vedeţi înregistrarea. Lilick, felicitări, i-ai prins! Cum e aia cu gura păcătosului? Ce grăieşte ea?
În Franţa, Constituţia celei de-a cincea republici prevedea un mandat prezidenţial de şapte ani, cu posibilitatea de a avea două mandate consecutive. Aşa a stat Francois Mitterrand 14 ani la Elysee. Prea mult, au spus francezii. Jacques Chirac a stat doar 12, pentru că în timpul primului său mandat (de şapte ani), în anul 2000, a fost aprobată prin referendum reducerea la 5 ani a mandatului prezidenţial, deci al doilea mandat a fost de 5 ani. 
Iar ăştia vor să lungească mandatul la şapte ani? L-a luat gura pe dinainte pe Boc şi e clar că există această intenţie. Desigur, foaaaaaaaaaaarte democratic, prin referendum. În cadrul reformei statului, atît de dragă inimii lui Băsescu. De reformă vorbeam. 
Iar peste şapte ani, ce-ar urma? Peste şapte ani în care pedeleii ar încăleca tot, în care nicio funcţie, nici măcar cea de şef de ţeavă,  niciun contract cît de mic nu s-ar obţine fără carnetul de partid? Ce-ar urma? Alegerea lui Băsescu pe viaţă? Ar fi logic. Horror!
Nu e cazul să riscăm. Trebuie să-l oprim acum.

Lilick, la mulţi ani!



De Lilick mă apropie pasiunea noastră comună pentru muzică şi, în egală măsură, cea pentru politică. Ne mai apropie faptul că ne place să rîdem :)) Şi multe altele. Mai nou suntem şi vecine de fermă pe Facebook :D
Mă bucur că ne-am împrietenit - online şi offline!
La mulţi ani, Lilick!


duminică, 4 octombrie 2009

Trophaeum Traiani (Premiile Lili - Fine del primo tempo) cu poze de la Mădălina

Extras din regulament: "Premiile Lili se vor acorda în toamna fiecărui an la o dată anunţată din timp şi vor consta în câte o găină vie, grasă şi vorbitoare"
Aşa?

Sau aşa?

Legile lui Murphy au funcţionat perfect - tot ce ar fi putut fi împotriva noastră a fost:
  • premianţii n-au venit,
  • a plouat îngrozitor, ceea ce i-a ţinut în case pe mulţi dintre cei ce ar fi dorit să vină,
  • omul din Buftea, care ar fi trebuit să aducă găinile, n-a apărut.

Să nu vă imaginaţi însă că asta ne-a deprimat! La urma urmei, ce poate fi mai original decît o festivitate de premiere fără premianţi, fără premii şi fără public!?
Şi a fost chiar foarte plăcut, am dat diplomele celor care veniseră (da, au venit totuşi unii, personal sau prin reprezentant), Ştefania şi cu mine am dat cîteva cărţi şi autografe, ne-am amintit, cu Denis Dinulescu, de momentul în care ne-a venit ideea Premiilor Lili, dar mai ales am înţeles cu toţii că aceasta a fost prima ediţie a Premiilor Lili. Da, da, exact asta am vrut să spun, n-am greşit cînd am scris! Ieri ne-am dat seama că vom continua. Pentru că merită. Pentru că am descoperit talente autentice şi prieteni buni. Pentru că ideea noastră, de a promova autori aflaţi la începutul carierei, este bună şi necesară. Şi pentru că formula pe care am ales-o, o formulă inedită care îmbină cenaclul online cu lecturile offline, se dovedeşte viabilă.

Juriul concursului, format din scriitori, bloggeri şi afiliaţi, a decis să acorde următoarele premii:
Marele Premiu - Emilia Alexandra Bucur

Carmen Nicoară – premiul pentru poezie
Mălina Aniţoaei – premiul pentru proză
Oana Stoica Mujea – premiul pentru dramaturgie

Juriul bloggerilor, format din Lilick, Mădălina, George  (care a şi sponsorizat festivitatea de ieri, mulţumim!) şi Cody, a acordat două premii speciale:
Renata Carageani
Adrian Voicu

A fost şi şampanie - rece şi seacă, aşa cum trebuie să fie. E drept, în pahare de plastic :(

Mulţumiri speciale lui Traian T. Coşovei, creatorul trofeului "Premiile Lili". Sau să-i zicem Trophaeum Trajani?

Foto: Mădălina Ionescu

P. S. Spuneam că premianţii au lipsit. Dar Mălina Aniţoaei a fost alături de noi printr-o frumoasă scrisoare din care am citit un fragment, iar Oana Stoica-Mujea a fost reprezentată de scriitorul şi editorul Bogdan Hrib.
Mărturisesc că am un mare regret: aş fi vrut să-l văd pe Bogdan Hrib ducînd o găină vie cu Qashqai-ul lui :)
Asta a fost, ne vedem la ediţia viitoare!
Şi cîteva poze, courtesy of Mădălina.

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Premiile Lili. Cîştigătorii sunt aici (cu UPDATE)

Printre ei se află cîştigătorii primei ediţii a Premiilor Lili:
Honoria Diaconescu, Cristi Giambaşu, Adrian Voicu, Traian Rotărescu, Emilia Alexandra Bucur, Aida Baumler, Octavian Perpelea, Carmen Nicoară, Ştefan Ciobanu, Mălina Aniţoaei, Renata Carageani, Oana Stoica Mujea, Adrian Socaciu.
Evident, nu toţi pot lua premii, dar toţi sunt autori talentaţi şi... la urma urmei, vor mai fi şi alte ediţii, alte premii...
Iată şi trofeul Lili, creat de Traian T. Coşovei special pentru cîştigătorul Marelui Premiu:

Deci, pe mîine, la ora 15.30, la Muzeul Literaturii Române.

UPDATE: Am să scriu dimineaţa despre eveniment, dar dacă vreţi să aflaţi cine sunt premianţii şi cam ce a fost pe-acolo, citiţi la Mădălina.

vineri, 2 octombrie 2009

Dolce Vita

"Cred ca nu va fi foarte complicat", a spus blonda de la turism cînd a preluat şi Ministerul Mediului. Nu, dragă, sigur că nu va fi complicat. Apropo, ce mai e cu proiectul Roşia Montană, drag pedeliştilor?
Şi dacă tot i se pare doamnei Udrea viaţa prea uşoară, poate ar fi bine să preia şi DAE, Departamentul Afacerilor Europene, în locul ministrului-delegat Vasile Puşcaş, care presupun că a demisionat şi el odată cu colegii de la PSD. Sau nu? Oricum, nu a fost anunţat niciun interimar pentru acest post. S-o fi desfiinţat?

Premiile Lili

După cum vedeţi, sunteţi invitaţi cît se poate de oficial la festivitatea de decernare a Premiilor Lili. Invitaţia se adresează nu numai concurenţilor şi celor care au participat la cenaclul online, ci tuturor celor interesaţi.

Afişul a fost creat de Ştefania Coşovei.

joi, 1 octombrie 2009

Ziua muzicii /2. Leapşă.

După ce am postat Beethoven, de Ziua Internaţională a Muzicii, m-am trezit cu o leapşă muzicală de la Mordechai. Mă conformez cu plăcere. Mai bine caut muzică pe YouTube decît să-mi dau cu părerea despre cum s-a înjumătăţit guvernul.
Deci:

Chopin, cu Horowitz. Poloneza în La bemol major.


Bach, cu Oistrach. Concertul pentru vioară în la minor.


Mai urmează, dar vă anunţ de pe-acum că leapşa merge la Lilick şi la Renata.

Verdi, Aida. Cu Placido Domingo şi Eva Marton. Duetul final.


Şi Mozart, Nunta lui Figaro, cu Karl Böhm. Uvertura.

Ziua muzicii

Beethoven, simfonia a noua în re minor, partea a treia/1. Karajan.


Şi partea a treia/2

Referendumul zilei de ieri

Răspundeţi, vă rog, prin DA sau prin NU, la următoarea întrebare, inevitabilă după ce marele constituţionalist devenit prim-ministru a dat o ordonanţă de urgenţă în care dă indicaţii Parlamentului, ce să facă şi în ce termen:
SUNTEŢI DE ACORD CA PARLAMENTUL SĂ SE AFLE SUB AUTORITATEA GUVERNULUI?

Click pe poză!