marți, 31 august 2010

Din nou vreau să ajut guvernul!

Vreau să-i povestesc guvernului (care oricum nu ascultă poveştile mele, dar asta este problema lui) despre CSG. Contribuţia Socială Generalizată din Franţa. A fost introdusă de guvernul Rocard la începutul anilor 90 şi modificată, adaptată, dar păstrată de toate guvernările ulterioare, fie ele de stînga sau de dreapta. Care e ideea? Toată lumea plăteşte contribuţia, care este reţinută la sursă din toate veniturile. Totalul diferitelor contribuţii (pentru sănătate, şomaj, pensii şi altele) este între 3,8 la sută pentru cei cu venituri neimpozabile şi 7,5 la sută pentru salariaţi. Sigur, există o dezbatere întreagă dacă mai e vorba de contribuţie sau este mai degrabă un impozit, dar asta nu-l interesează pe contribuabil. Important e că nu stă la cozi, iar procentul este rezonabil şi echitabil.
Gata, am ajutat guvernul, pa, mai am şi altele de făcut.

sâmbătă, 28 august 2010

Nu pot să cred! :))

Nu pot să cred că textul de mai jos provine chiar de la Sfîntul Scaun; dar dacă mă înşel? Deci, pentru orice eventualitate, în atenţia doamnelor şi domnişoarelor.

joi, 26 august 2010

În ajutorul guvernului

Citeam de dimineaţă că, după părerea lui Emil Boc, nemulţumiţi de statul la trei cozi sunt cei care foloseau abuziv drepturile de autor. Pentru că azi am o dispoziţie benevolentă, n-am să comentez tîmpenia spusă de susmenţionatul boc, ci am să încerc să ofer guvernului o soluţie constructivă.
Trebuie să precizez că relaţia mea cu ceea ce se numeşte "drepturi de autor" este destul de veche - de pe vremea cînd primul cosaş al ţării încă nu învăţase alfabetul. Zeci de ani, lucrurile se întîmplau aşa: eu scriam ceva, un articol, o carte sau o piesă, apoi textul respectiv apărea în ziar sau la o editură sau pe scena unui teatru sau într-o emisiune de radio sau de televiziune. Pînă aici e clar? Mai departe. După publicare / reprezentare / difuzare, mergeam la casieria instituţiei respective sau la Fondul Literar şi-mi luam banii, adică suma rămasă după reţinerea impozitului şi contribuţiilor. După care cheltuiam liniştită banii (de obicei puţini) primiţi pentru munca mea. Simplu, nu?
Dar de ce să fie simplu, cînd poate fi complicat? Acum între punctul culminant (momentul publicării / reprezentării /difuzării ) şi, ca să zic aşa, catharsis (cheltuirea banilor) autorul ordonanţei de urgenţă a introdus scena statului la trei cozi. Nu e artistic, nu e normal! Nu e nici măcar eficient. Scena cu pricina e în plus, trebuie tăiată, pentru că altfel spectatorii vor începe să fluiere şi să arunce cu roşii stricate şi ouă clocite spre scenă.

Nu discut aici oportunitatea obligaţiei de a plăti contribuţii sociale din sumele primite ca drepturi de autor. Asta e altă discuţie.

Dar de ce nu se pot reţine la sursă respectivele contribuţii? Angajatorii oricum reţin contribuţiile celor cu carte de muncă, n-ar fi excesiv de greu să reţină şi contribuţiile colaboratorilor şi să le vireze unde trebuie. Totul ar fi mult mai simplu şi mai puţin neplăcut, fără declaraţii inutile şi stat la coadă. Iar beneficiarii drepturilor de autor ar avea mai mult timp pentru creaţie, dar şi pentru cumpărarea de bunuri şi servicii cu TVA de 24%.
E clar? E clar.

Sper că guvernul va aprecia ajutorul meu.

marți, 24 august 2010

Imbecilitate guvernamentală, plan de exterminare sau cenzură?

Primul rezultat al Ordonanţei de Urgenţă privind drepturile de autor este că autorii (vreo 500000, după cum aflu din presă), trebuie să meargă în fiecare lună să depună trei declaraţii, în trei locuri şi, evident, să plătească.
Problemă de aritmetică: să se calculeze timpul total de stat la coadă.
Drăguţ este că şi dacă nu ai venituri tot trebuie să mergi să depui o declaraţie! De ce? Cine şi cît cîştigă din asta?

Din cei 500000 de autori care trebuie să stea la coadă, o mică parte sunt scriitori. Poeţi, prozatori, dramaturgi, traducători. Unii sunt bolnavi, alţii foarte în vîrstă, ceea ce nu-i împiedică să scrie sau să traducă, acasă la ei. Dar să pui pe drumuri un om de 80 de ani, care munceşte de o viaţă întreagă, să-l obligi să stea la coadă ca să plătească o sumă infimă, un procent orecare din altă sumă infimă pe care o primeşte de la o editură sau un ziar, asta aduce a plan de exterminare.
Sau cenzură, pentru că mulţi scriitori vor refuza să mai colaboreze la ziare în aceste condiţii (asta în măsura în care vor avea ce refuza, pentru că presa scrisă are uriaşe probleme financiare şi puţine publicaţii mai pot plăti colaboratori). Care scriitor, plătit, să zicem, cu 50 de lei de o revistă literară pentru un poem sau o proză scurtă, va accepta ca, la suma asta, să mai stea şi la trei cozi? Iar în luna următoare să mai stea la trei cozi pentru a declara că n-a mai publicat nimic.
Poate că acesta este scopul ordonanţei de urgenţă. Să scriem mai puţin. În traducere, "Ciocu' mic!"

luni, 23 august 2010

joi, 19 august 2010

Iată-mă şi Guest-Star! La cantină...

La Cantina Socială. M-a invitat Tanti Jeni să gătesc şi să mai stăm de vorbă de una, de alta. M-am simţit foaaarte bine. Veniţi şi voi dacă vreţi să vedeţi ce bunătăţi am pregătit şi ce muzici asortate v-am dedicat! :)
Poftă bună!

Enescu - 129


Lilick mi-a amintit că azi se împlinesc 129 de ani de la naşterea lui George Enescu. Am căutat - şi mă bucur că am găsit - o înregistrare cu una din piesele mele preferate din creaţia enesciană, Preludiul la unison op. 9, într-o interpretare mai puţin obişnuită.

miercuri, 18 august 2010

Apocalipsa după Horia. Gârbea

Citiţi excelenta postare a lui Horia Gârbea "Apocalipsul. Acum!" şi apoi să vedem ce se poate face. Dacă se poate.
Presa scrisă moare cu zile şi nici audiovizualul nu se simte prea bine.
De la 6 mai, cînd cel mai mare cititor al "Levantului" a anunţat tăierea salariilor şi pensiilor (iar pentru că pensiile n-au fost tăiate,  a ameninţat ulterior cu impozitarea lor), vînzările de de presă şi carte au scăzut dramatic. Oamenii, pe bună dreptate, fac economii la ce pot şi ei. Întreţinerea trebuie s-o plătească, la alimente şi medicamente nu pot renunţa, dar la o carte, o revistă, un spectacol...  Încasările din publicitate au scăzut şi ele, încă din 2009.
Ordonanţa de urgenţă privind drepturile de autor a dat încă o lovitură scriitorilor, jurnaliştilor, în general celor care gîndesc şi creează. Celor pentru care gramatica limbii române nu este o materie facultativă.
Măsurile de criză luate de conducerile publicaţiilor/editurilor/televiziunilor nu fac decît să prelungească agonia.
Nu-mi spuneţi că "Printul moare peste tot"! E drept, peste tot în lume publicaţiile au probleme. Unele, chiar de mare tradiţie, dispar.
Dar să nu confundăm o tendinţă generală cu ceea ce se întîmplă azi la noi. Măsurile aberante luate de guvern par să aibă două scopuri:
1. distrugerea mogulilor, vinovaţi de toate relele care s-au abătut asupra României de la cucerirea Daciei de către romani încoace şi
2. acţiunea "Ciocu' mic", adică reducerea presei şi audiovizualului la dimensiuni care să convină puterii. Nu prin cenzură, nu prin CNA. Prin măsuri economice care au efectul unui căluş.

A pronunţat cineva cuvîntul dictatură?

marți, 17 august 2010

Două concursuri

Unul este concursul de piese iniţiat de Teatrul Valah din Giurgiu: "Dramatugie în doi", despre care poate aţi mai citit la Horia Gârbea şi la Oana. Puteţi afla totul despre acest concurs de pe blogul lui Mircea M. Ionescu, noul director al teatrului de la Dunăre. Este un concurs inedit, consacrat exclusiv pieselor în două personaje. Citez de pe blogul lui MMI:

…Sunt aşteptate pentru Concurs texte inedite (care nu au mai fost publicate sau montate pe scenă, la teatrul de televiziune sau radiofonic), tehnoredactate cu diacritice. Manuscrisele vor avea menţionat titlul, dar nu şi autorul. Câte 3 (trei) exemplare din fiecare piesă cu două personaje vor fi trimise într-un plic format A4 împreună cu un plic mai mic, sigilat, ce va avea scris în exterior titlul piesei, iar în interior datele de identificare ale autorului. Adresa este: Teatrul Valah, str. Mircea cel Bătrân nr. 1, Giurgiu…
…Data limită de primire a manuscriselor este 15 octombrie 2010. După care un Juriu alcătuit din profesionişti (un actor, un regizor, un critic şi un dramaturg) vor selecta piesele sosite la Teatrul de la Dunăre, printre care sper să se găsească și unele ale dramaturgilor români de peste hotare, dar și ale unor autori giurgiuveni. Se vor acorda și premii: I–1.500 lei; II-1.000 lei; III-500 lei. Dincolo de sumele simbolice, într-o perioadă de criză profundă, laureații se vor bucura de a fi prezentați în cadrul “Festivalului Teatrelor din Oraşele Dunărene” (15-19 noiembrie 2010), de la Giurgiu. Iar câştigătorul Concursului “Dramaturgie în doi” îşi va vedea montată piesa, în stagiunea următoare, pe scena Teatrului care lansează acest Concurs unic.
Celălalt concurs despre care vreau să vorbesc este cel de romane poliţiste lansat de RCWC, despre care aţi tot citit la Oana. Am scris şi eu, în iulie, despre acest concurs. Termenul de predare este, ca şi la concursul de dramaturgie, 15 octombrie.
Deci, la pixuri, cetăţeni! Sau la tastaturi.

P.S. Repet şi aici declaraţia de pe Facebook şi de pe blogul Oanei: deşi am scris o carte poliţistă şi sper să apară curînd, nu particip - repet, ca să înţeleagă toată lumea, NU PARTICIP - la concursul de cărţi poliţiste lansat de RCWC.

luni, 16 august 2010

Cîntecele copiilor morţi

Nu pot să scriu despre tragedia de la maternitatea Giuleşti.

Gustav Mahler, Kindertotenlieder

duminică, 15 august 2010

Vine superbacteria!

După boala vacii nebune, gripa aviară episodul I şi II, iar mai recent, gripa porcină, un alt pericol ameninţă omenirea: superbacteria ucigaşă, rezistentă la orice antibiotic.  Un belgian infectat cu această superbacterie a murit, după cum citesc pe Realitatea.net, pe aceeaşi pagină cu ştirea că preşedintele a fost huiduit de Ziua Marinei. Sigur că nu e nici o legătură.
Dar aş putea să pun pariu că marile trusturi farmaceutice se pregătesc deja să lanseze un superantibiotic capabil să distrugă superbacteria.
Şi aş mai putea să pun pariu că oamenii vor da bani grei pentru a-şi procura superantibioticul salvator. Peste tot în lume.
Şi românii vor lua cu asalt farmaciile.
Numai că nu ştiu de unde vor avea românii bani pentru superantibiotic - din salariile amputate, din pensiile (oricum foarte mici) impozitate sau din drepturile de autor mutilate? Vor renunţa la pîine sau nu vor plăti întreţinerea?

joi, 12 august 2010

Un răsărit de soare la mare

M-am simţit minunat la Neptun - deşi n-am făcut plajă, nici baie în mare. N-am avut chef. Îmi ajungea că vedeam marea din balcon, că-i auzeam în fiecare clipă vuietul. Am stat de vorbă pe terasă, am dormit mult şi am scris în fiecare zi. Ce poate fi mai minunat? Mă gîndesc serios să cer azil politic literar acolo. Să privesc marea şi să scriu.

marți, 3 august 2010

Poşta redacţiei - blogul lui Alex Ştefănescu


Vestea bună este că Alex Ştefănescu, critic şi istoric literar, autor, printre altele, al unei Istorii a literaturii române care cîntăreşte 2950 de grame, şi-a făcut blog. Blogul se numeşte Poşta redacţiei şi îl găsiţi aici.
Vestea şi mai bună este că Alex caută un tînăr geniu literar. Desigur, pentru un nou capitol al susmenţionatei Istorii. Deci, trimiteţi-i textele (aveţi pe blogul lui o adresă de e-mail şi, pentru tradiţionalişti, o căsuţă poştală)!. El le va citi pe toate şi toate vor primi răspuns.
Vestea proastă este că tot Alex Ştefănescu este şi autorul cărţii "250 de cărţi proaste. Cum să te ratezi ca scriitor". Deci, există şi un risc!

La mulţi ani, Mădălina!

Azi, 3 august, este ziua prietenei noastre Mădălina.
La mulţi ani, viaţă frumoasă!

Click pe poză!