vineri, 25 noiembrie 2011

Ne vedem la Gaudeamus!

Sîmbătă, 26 noiembrie 2011, zi de tîrg. Gaudeamus! Să ne bucurăm de cărţi. Ce poate fi mai frumos?
La ora 18 voi fi la standul editurii Tritonic, unde se vor lansa o sumedenie de cărţi din genul mystery&thriller, inclusiv o antologie în care am şi eu un text. Va avea loc şi festivitatea de decernare a premiilor RCWC. Programul complet al lansărilor îl găsiţi la Oana. Iar la ora 19 va fi prezentat proiectul ProFusion CRIME, Trei într-o barcă – fără a mai socoti şi limba engleză, lansarea volumelor semnate de George Arion (Atac în bibliotecă), Oana Stoica Mujea (Indicii anatomice) şi Bogdan Hrib (Ucideţi generalul) în ediţiile engleze.
Înainte de asta, la ora 17, voi fi la standul editurii Paralela 45, unde va avea loc lansarea vol IV din seria Opere de W. Shakespeare care cuprinde trei importante piese: Regele Ioan - traducere şi note de George Volceanov (îngrijitorul seriei de Opere) Imblînzirea scorpiei - traducere şi note de Violeta Popa Vis de-o noapte-n miezul verii - traducere şi note de Horia Gârbea.
La aceeaşi oră, 17, voi încerca să trec şi pe la Humanitas, să-i spun bonjour lui Matei Vişniec, care-şi lansează volumul de proză erotică "Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză & Cum am dresat un melc pe sînii tăi".
Vor mai fi multe alte lansări, alte întîlniri, multe cărţi. Să ne bucurăm!

duminică, 20 noiembrie 2011

Giurgiu înseamnă şi Festivalul de Teatru

Sub acest slogan s-a desfăşurat, timp de patru zile, Festivalul Teatrelor Dunărene, ajuns la ediţia nr. 14. Spectacole, lansări de carte, colocviul "Dramaturgia română, astăzi", decernarea premiilor concursului "Dramaturgie în doi"... Un eveniment pentru Giurgiu, dar şi pentru teatrul românesc. Meritul principal este al colegului nostru Mircea M. Ionescu, directorul teatrului "Tudor Vianu" din Giurgiu, care a reuşit să sensibilizeze autorităţile locale şi cîţiva sponsori pentru a face posibilă organizarea festivalului. Au participat, alături de teatrul giurgiuvean, şi teatrele "Maria Filotti" din Brăila şi "Fani Tardini" din Galaţi, Teatrul de păpuşi din Silistra (Bulgaria) şi Teatrul Pygmalion din Viena. Un efort uriaş în aceste vremuri de criză, un succes pe deplin meritat.
Cîteva fotografii vă vor spune mai multe.
Mircea M. Ionescu la deschiderea festivalului.

Caramitru-Mălăele, cîte-n lună şi în stele...

Doi directori de teatru la o cafea cu Mălăele
Păpuşarii din Silistra au prezentat un spectacol cu "Decameronul". Nu tocmai pentru copii...

. Claudia Motea şi Vasile Toma în "Ultima dragoste a lui Don Juan" de Tudor Popescu, regia Vili Perveli Nikolov
La masă, după spectacol, Claudia Motea, regizorul Emil Gaju şi criticul Gelu Negrea


 Pe celălalt mal al Dunării, la Ruse, am băut o cafea cu dramaturgul Dinu Grigorescu şi doamna lui, cu actriţa Florentina Tănase, cu scriitorul Denis Dinulescu şi actorul Radu Iordănescu. Apoi ne-am întors la Giurgiu, pentru lansarea cărţilor "Horoscopul puterii" de Dinu Grigorescu şi "Joc la vedere" de Nicolae Havriliuc. Cu aceeaşi ocazie s-au anunţat şi rezultatele concursului "Dramaturgie în doi". Premiile I şi II nu s-au acordat. Premiul III a fost obţinut de piesa "Romeo şi Julieta reloaded" de Gheorghe Truţă.



Doi directori de teatru - Mircea M. Ionescu (Giurgiu) şi Adrian Găzdaru (Bacău). Eram şi eu pe-acolo. 
"Puşlamaua de la etajul 13" de Mircea M. Ionescu, cu Anca Sigartău, regia Dan Tudor, a încheiat festivalul. 
Găsiţi alte fotografii, ca şi programul complet al festivalului, pe site-ul teatrului.

marți, 15 noiembrie 2011

Ce mai F.A.Q!

Aș fi preferat să nu vă deranjez, dar dacă m-m deranjat eu să scriu, puteți face și voi efortul de a citi ce-am scris, la instigarea Oanei, pentru Cenușă de trandafir. Niște vorbe, acolo. Sub formă de F.A.Q. După ce citiți, poate discutăm.

vineri, 11 noiembrie 2011

Dacă tot s-a amînat sfîrşitul lumii, măcar să aflaţi care este hormonul anului 2011

De fapt, titlul original vorbeşte de glanda anului, dar sună mai bine hormonul şi, oricum, despre el este vorba. Aici, în Foreign Policy.
Dar nu e singurul articol interesant din revistă. Citiţi!

vineri, 4 noiembrie 2011

Rîsul şi plînsul (2)

Un lied de Franz Schubert, pe versuri de Friedrich Rückert. L-am cîntat şi eu cîndva, în alt secol, cînd voiam să devin cîntăreaţă. 
Aici, interpretat de mezzosoprana Brigitte Fassbaender, acompaniată la pian de Erik Werba.

"Lachen und Weinen" !

Rîsul şi plînsul

După vreo 10 zile în Franţa şi Germania, am revenit pe plaiul mioritic. Sosirea s-a produs luni, dar pînă azi nu m-am simţit în stare să scriu. De ce oare mă mai simt şocată de cîte ori ajung acasă? De fiecare dată constat cît este de greu să treci brusc de la normalitate la... ceea ce ştim cu toţii. 
Nu e totul perfect nici în ţările pe care le-am vizitat. Viaţa e mai grea decît acum cîţiva ani, se simte criza, lumea e preocupată. Se discută despre Grecia, despre Libia, despre euro, desigur şi despre Giulia Sarkozy. Dar oamenii îşi văd de ale lor, restaurantele sunt pline, la fel şi sălile de teatru şi concert, expoziţiile. 
Paranteză:
Cînd am ajuns de la gară la hotel, mi s-a spus, cu mii de zîmbete şi scuze, că ascensorul este defect. Se întîmplă. Se lucra la el, dar a rămas oprit pînă am plecat. Patru zile. Aveam camera la etajul trei, erau etaje destul de înalte şi nu era chiar o glumă să urc şi să cobor de 3-4 ori pe zi. Noroc că valizele mi le-au cărat ei. La plecare, cînd am plătit nota, am constatat că mi-au redus cîte 30 de euro pe fiecare zi de şedere. Un gest normal. Acolo. 
Şi, cum spuneam, am ajuns acasă. Ascensorul mergea. Dar lucrările de remediere a defecţiunilor la balconul meu, închis cu termopane în cadrul reabilitării termice a blocului, nu s-au făcut. Ar fi trebuit terminate de luni de zile. Ar fi fost prea frumos, prea normal. Ceea ce, aşa cum ştim, nu este cazul. 
Am închis paranteza.
Dintr-o ţară în care totul funcţionează (OK; ascensorul de la hotel nu, dar e o excepţie), am ajuns aici şi am găsit realitatea ruptă-n două, de nici nu ştiu care-s ai noştri şi care ai lor. Sau sunt ai lor şi ai lor?
Două mari evenimente, recensămîntul şi helăuinul, au trecut pe lîngă mine fără să mă atingă. Am mai observat că în presă, la televizor şi pe Facebook se discută prea mult despre tabu şi prea puţin despre euro, Grecia, G20. Se mai spune cîte ceva despre proiectul de regionalizare, despre udemerei, care vor să ia Ardealul şi să plece cu el, despre cum se fură uraniu... Vorbe! În general, e prea multă pălăvrăgeală în ţara asta, ceea ce se pare (am citit pe fb) că a constatat şi SRI din analiza interceptărilor telefonice. "Numai cuvintele contează, restul e pălăvrăgeală" zicea un român de la Paris. 
Bugetul pe anul viitor se face cu FMI-ul la masă. Sau îl face FMI-ul şi guvernul îşi asumă răspunderea? Ce fel de ţară e asta? Răspuns corect: o ţară de rîsu-plînsu. Adică o ţară ruptă-n două, ca realitatea. O parte rîde, altă parte plînge. Iar rezidentul de la Cotroceni, pentru a dovedi că este preşedintele tuturor românilor, rîde şi plînge alternativ. 

Aş vrea totuşi să închei într-o notă optimistă. Despre ce să scriu? Poate despre  faptul că, aşa cum scrie în Ziare.com, corpul omenesc are nouă organe inutile. În cazul unor persoane, cred că numărul organelor inutile e mai mare. De exemplu, printre cele nouă organe, nu este menţionat creierul. 

Dar poate că ar fi mai bine să vă povestesc despre ce se întîmplă în Pakistan, unde, recent, regiuni întinse au fost devastate de inundaţii. După cum puteţi vedea în imagine, milioane de păianjeni s-au refugiat în copaci, îmbrăcîndu-i cu totul în pînzele lor. Sinistru, nu? Şi totuşi... S-a constatat că numărul ţînţarilor  din zonă este mult mai mic decît ar fi fost de aşteptat în urma inundaţiilor. Explicaţia? Păianjenii au decimat ţînţarii, ferind populaţia de bolile pe care le transmit aceştia. Hm...


Click pe poză!